Icoane ale iubirii

About Icoane ale iubirii

Emisiune realizată la Radio Renașterea de Prof. Hadrian Conțiu

Publisher

Radio Renasterea

Category

religion & spirituality

Language

ro

Explicit

No

First episode

27 Sept 2023

Latest episode

12 Mar 2025

Latest episodes

61 episodes in the feed.

1. 

   12 Mar 2025

   Caracterul răstignitor al iubirii sau riscul de a iubi

   „Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are: să-şi pună cineva viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13). A te abandona iubirii (a iubi cu adevărat) reprezintă întotdeauna un risc incontestabil, având chipul unei risipiri sau al unei morți de sine, dar care trebuie asumat, (chiar și cu riscul vieții), urmând poruncii (și exemplului) Mântuitorului: „Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are: să-şi pună cineva viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13). Pe de o parte, înseamnă acceptarea aspectelor pozitive și negative legate fie de bucuria împlinirii, de adâncirea în cunoașterea celuilalt sau, mai ales, de sine, fie de unele (posibile) stări de tristețe sau dezamăgire, iar pe de altă parte, înseamnă o translatare a centrului ontologic de la „Eu” la „El”, o răstignire a sinelui pentru celălalt (nu poți iubi cu adevărat așteptând ceva în schimb, nici măcar „justificatul” feed-back/răspuns, iubirea fiind necondiționată. Numai iubirea unei persoane care este dispusă să moară sieși, să moară oricărui impuls care îi poate aduce confortul prin relaxare, detensionare, izbăvire de suferință, poate deveni o iubire tămăduitoare. Iubirea reprezintă împlinirea „chipului lui Dumnezeu” în om, chip al iubirii treimice, ea constituind sănătatea omului. Omul care a dobândit-o este chemat să sfințească lumea nelăsându-se contaminat de accesele sau predispozițiile ei maladive. Aceasta este și marea taină a iubirii (și a lucrării ei tămăduitoare): a-L urma pe Hristos, a păși pe urmele Lui (fiindcă zice Mântuitorul: „pildă v’am dat, ca şi voi să faceţi aşa cum am făcut Eu cu voi”, Ioan 13, 15, și „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Că tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui”, Marcu 8, 34-35), asumând viața celuilalt (însă fără păcatul lui), sacrificându-ne, chiar murind pentru el (renunțarea completă la sine și răstignirea pentru celălalt sunt pilonii pe care se sprijină iubirea în tămăduirea persoanei/sinelui).

2. 

   5 Mar 2025

   Iubirea și moartea sau caracterul răstignitor al iubirii 3

   „Văzându-mă zăcând fără glas și fără suflare, plângeți toți pentru mine, fraților și prietenilor, rudelor și cunoscuților, căci ieri vorbeam cu voi și fără de veste mi-a venit înfricoșătorul ceas al morții. Ci veniți toți care mă iubiți și mă sărutați cu sărutarea cea mai de pe urmă, că de acum nu voi mai umbla, nici nu voi mai vorbi cu voi” (Slava glasului al 6-lea din Slujba înmormântării) „N-am putea niciodată să iubim cu pasiune dacă n-am ști că vom muri” (Pr. Filothei Faros) În emisiunile precedente am discutat despre „Hainele de piele” și mortalitatea biologică. Vom continua astăzi abordarea caracterului răstignitor al iubirii, aplecându-ne asupra unei relații profunde și doar aparent surprinzătoare: Iubirea și moartea… Penuria de iubire a omului începuturilor fată de Creatorul său l-a condus înspre păcatul neascultării, făcându-l vulnerabil în fața sfatului vrăjmașului (doar o lipsă de iubire poate justifica neascultarea!) și supus morții, fiind nevoie de iubirea jertfelnică, deplină, a Fiului (chip al iubirii treimice desăvârșite) pentru restaurarea făpturii căzute la demnitatea și slava pregătită ei din veac. În Canonul cel Mare, Sfântul Andrei Cretanul deplânge starea de păcat, izvorâtă din neascultare („Râvnind eu la neascultarea lui Adam cel-întâi-zidit, iată că din pricina păcatelor mele m-am pomenit dezbrăcat de Dumnezeu, de împărăție și de veșnica ei desfătare”), îndemnând la mărturisire și la pocăință: „Vino, suflet sărman, vino împreună cu trupul tău și te mărturisește în fața Ziditorului tuturor! De acum încolo părăsește-ți nebunia cea de dinainte și adu-I lui Dumnezeu lacrimi de pocăință. (Sf. Andrei Cretanul, Canonul cel Mare, text diortosit de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, ediția a III-a, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2010, p.9). Se poate desprinde, ca dimensiune a relației dintre iubire și moarte, faptul că lipsa de continuitate a iubirii deschide falii care favorizează accesul răului, păcatului și a morții, penuria de iubire fiind direct proporțională cu învârtoșarea firii, îmbolnăvirea ei și o dublă moarte (mai întâi a sufletului și apoi a trupului).

3. 

   12 Feb 2025

   Iubirea și moartea sau caracterul răstignitor al iubirii (1)

   „Şi toate averile mele de le-aş împărţi şi trupul meu de mi l-aş da să-l ardă, dar dacă n’am iubire, nimic nu-mi foloseşte” (1 Corinteni 13, 3). În emisiunile precedente am discutat despre cunoașterea și chiar îndumnezeirea prin iubire, precum și despre actualitatea iubirii creștine, atingând uneori corzi sensibile ale antinomiilor lumii contemporane, precum dispoziția deicidă a omului contemporan în contextul unei acute crize a modernității, sau conflictul dintre iubirea autonomizată și iubirea creștină. Astăzi vom păși împreună pe aceeași cale, întâlnind Iubirea și moartea sau caracterul răstignitor al iubirii. Iar pentru început ne vom apleca asupra „Hainelor de piele” și a mortalității biologice. În această emisiune și în cele care vor urma, încercăm, într-o prezentare succintă, un posibil răspuns (o soluție) la multiplele fațete ale crizei pe care o traversează omul contemporan, criză care își are rădăcinile într-o penurie de iubire sau într-o îmbolnăvire a ei, fiindcă, așa cum ne învață Apostolul, „De-aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar dacă n’am iubire făcutu-m’am aramă sunătoare şi chimval zăngănitor. Şi de-aş avea darul profeţiei şi de-aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa şi de-aş avea credinţa toată să pot muta şi munţii, dar dacă n’am iubire, nimic nu sunt. Şi toate averile mele de le-aş împărţi şi trupul meu de mi l-aş da să-l ardă, dar dacă n’am iubire, nimic nu-mi foloseşte” (1 Corinteni 13, 1-3). De asemenea, considerăm că iubirea nemărginită a Maicii Domnului – izvor al efluviilor de iubire care susțin și ocrotesc umanitatea și o neîntreruptă prezență prin roua iubirii sale materne –, și actualizarea experienței unor Sfinți, mai vechi sau mai noi, din toate locurile și timpurile, ale căror mărturii sunt permanente temeiuri de viață trăită în Iubire, care trăiesc nu într-un timp obișnuit ci în timpul (veșnic a) lui Dumnezeu, care este un etern astăzi, oferă răspuns tuturor formelor de criză contemporană (a se vedea, în acest sens, Cuvântul introductiv… al părintelui Constantin Galeriu, în G. Habra, Iubire și senzualitate, pp.I-II ).

Contact Icoane ale iubirii

Guest appearances

Books guests

Based on episode analysis; this does not confirm that the show is currently accepting guests.